lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… … Dicționar Român
surprinde — SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. tranz. 1. A prinde pe cineva pe neaşteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe… … Dicționar Român
gâmba — gâmbá, gâmb, vb. I (înv.) a apuca, a prinde, a găbui. Trimis de blaurb, 12.05.2006. Sursa: DAR gîmbá ( b, át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care … Dicționar Român
călca — CĂLCÁ, calc, vb. I. I. 1. intranz. A pune piciorul pe ceva sau pe undeva; a păşi. ♢ expr. A călca din pod (sau de sus) = a umbla ţanţoş, trufaş. A călca în străchini = a umbla neatent, a fi stângaci; a face gafe. A călca pe urmele cuiva = a avea… … Dicționar Român
neprevenit — NEPREVENÍT adj. v. SURPRINDE (1). A prinde pe cineva pe neaşteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a l lua prin surprindere. [DEX 98] Trimis de gall, 13.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
surpriză — SURPRÍZĂ, surprize, s.f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neaşteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neaşteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise. Trimis de… … Dicționar Român
fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… … Dicționar Român
haţ — interj. Cuvânt care indică o mişcare bruscă şi neaşteptată, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HAŢ interj. hap! (haţ! a pus mâna pe el.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
omorî — OMORÎ, omór, vb. IV. 1. tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viaţa cuiva; a ucide, a asasina, a achita. ♢ expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a i învenina cuiva viaţa, a i… … Dicționar Român